Constantin Toma, primarul care a dus municipiul Buzău în pragul colapsului administrativ și economic, se visează acum strateg politic la nivel național. După ani în care a îngropat proiecte, a falimentat instituții locale și a cultivat doar obediența și servilismul în jurul său, edilul visează, senin, să fie „cooptat” în conducerea centrală a PSD. De parcă România ar avea nevoie de mai multe falimente mascate în costume scumpe și discursuri goale.
Toma – simbolul eșecului local, aspirant la eșec național
Sub conducerea sa, Buzăul a devenit o vitrină prăfuită a promisiunilor neonorate. Piețe modernizate doar pe hârtie, servicii publice scumpe și ineficiente, taxe crescute, lipsă de transparență și, mai ales, o administrație bazată pe clientelism politic și obediență. Toma n-a construit un oraș funcțional, ci o rețea de loiali, în frunte cu viceprimarul său – un personaj decorativ, fără inițiativă – și doi-trei consilieri care îl aplaudă mecanic la fiecare ședință.
În timp ce realitatea din teren arată un oraș care suferă, cu bugetul sufocat de datorii și cu investiții ratate sau întârziate, Toma vrea să “reclădească PSD-ul”. Cu ce legitimitate? Cu aceeași echipă care a transformat Buzăul într-un caz-școală de cum să nu administrezi o localitate?
Faliment după faliment, dar cu pretenții de lider
Instituțiile culturale din Buzău au fost aduse în pragul colapsului, proiectele europene bâjbâie între faze de licitație întârziate și execuții contestate, iar prioritățile edilului par să fie mai degrabă PR-ul personal decât bunăstarea cetățenilor. Când nu se filmează semnând contracte – de parcă simplul act birocratic ar însemna vreo reușită – Toma dă interviuri în care pozează în salvator al PSD.
Este halucinant cum, după ce a compromis imaginea administrației locale printr-o politică opacă și autoritară, își imaginează că poate oferi o soluție pentru un partid aflat oricum în cădere liberă din cauza exact acelui tip de politician pe care îl întruchipează.
PSD Buzău – doar pudelii mai aplaudă
Cei mai mulți membri PSD din județ îl evită. Nu îl susțin, nu îl mai cred, nu mai vor să se asocieze cu un primar care se comportă mai degrabă ca un mic despot local. Singurii care îl mai încurajează sunt cei dependenți direct de funcțiile și privilegiile oferite de primărie – niște yesmeni fără credibilitate politică.
Concluzie: un om mic, cu visuri mari și orașul în ruine
În loc să-și termine mandatul cu demnitate și să răspundă pentru haosul din oraș, Toma vrea un loc în fruntea unui partid aflat în derivă. Nu pentru că are soluții – ci pentru că s-a săturat să fie contestat acasă și speră ca la București să-l ia cineva în serios.
Dar românii, și chiar o parte tot mai mare a electoratului PSD, nu mai pot fi păcăliți de figuranți cu discursuri goale. Toma ar trebui să se întoarcă la Buzău și să răspundă pentru fiecare promisiune neonorată. Pentru că, până la urmă, nu poți conduce un partid când nu ești în stare să conduci un oraș.
