Într-o perioadă în care România se confruntă cu una dintre cele mai grele crize economice din ultimii ani, când spitalele cer fonduri, școlile se închid din lipsă de resurse, iar guvernul anunță concedieri și tăieri salariale, primarul municipiului Râmnicu Sărat, Sorin-Valentin Cîrjan, a decis să arunce zeci de mii de euro pe un proiect festivist de „artă monumentală”, fără nicio prioritate pentru cetățeni.
Evenimentul denumit „Râmnicu Sărat Art – ediția I, septembrie 2025” este o tabără de sculptură în piatră, co-organizată împreună cu Consiliul Județean Buzău, prin Centrul Cultural „Florica Cristoforeanu”. Bugetul total se ridică la 200.000 lei, din care 100.000 lei sunt asumați de CJ Buzău, iar restul din bugetul local al Râmnicului, adică din banii contribuabililor locali.
Și pentru ce?
Pentru cazarea a 10 persoane timp de două săptămâni, transportul pietrei de la Năeni, placuțe gravate și socluri armate cu fier, discuri diamantate, măști de protecție, tricouri personalizate, ecusoane, bannere, albume foto, cataloge color lucioase de 84 de pagini și… o excursie culturală. Să nu uităm, evident, onorariile sculptorilor și ale cadrelor universitare: 55.000 lei.
Este România în 2025. O țară în pragul colapsului economic, dar în care primarii se cred curatori de galerie.
În loc să prioritizeze investiții în infrastructură, sprijinirea școlilor sau a spitalului din Râmnicu Sărat, Sorin Cîrjan investește într-o campanie de imagine mascată în „proiect cultural”. Realitatea e simplă: acest eveniment este despre vizibilitatea primarului, nu despre nevoile reale ale oamenilor.
Nimeni nu contestă valoarea artei. Dar când pui sculptura monumentală înaintea asfaltului crăpat, a apei potabile, a sănătății și a educației, nu mai e cultură, e sfidare.
În documentele oficiale se recunoaște deschis că ne aflăm „într-o perioadă de austeritate economico-financiară”. Cu toate acestea, edilul Cîrjan continuă nestingherit să organizeze vernisaje, expoziții și „ateliere participative” din banii celor care nu au cu ce-și plăti facturile.
Cine are nevoie de bănci din piatră când școlile din Râmnic nu mai au profesori? Cine se gândește la socluri și cabluri HEPO, când tinerii pleacă pe capete din oraș pentru că nu au un viitor aici?
„Rm. Sărat Art” este, de fapt, o mostră de iresponsabilitate bugetară, o risipă ambalată frumos în vorbe despre identitate și patrimoniu.
Românii sunt obligați să strângă cureaua. Dar primarul Cîrjan își face festival în toată regula, cu poză de grup și album online, în timp ce municipiul pe care îl conduce se zbate în subdezvoltare. Așa arată noua „artă” administrativă: scumpă, inutilă și ruptă de realitate.
