Prima pagină / politica / Pudelul lui Toma vrea să devină stăpân: Ionuț Apostu, simbolul parazitismului politic local

Pudelul lui Toma vrea să devină stăpân: Ionuț Apostu, simbolul parazitismului politic local

În Buzău, administrația locală a fost confiscată de o rețea de loiali, rude și cumetri care își împart funcțiile publice și resursele orașului cu o nonșalanță jignitoare pentru orice cetățean onest. În centrul acestei rețele se află Ionuț Sorin Apostu, viceprimar PSD, un personaj care nu impresionează prin realizări, ci prin docilitate față de putere și abilitatea de a se agăța de funcții publice.

Fost jurnalist mediocru, fără nicio realizare notabilă în presă, Apostu a știut totuși să își construiască o carieră politică bazată pe supunere, relații și oportunism. Potrivit presei locale, este cumătrul fostului primar Constantin Boșcodeală, lucru care explică traseul său accelerat prin instituțiile statului.

Traseul unui oportunist politic

După o scurtă perioadă ca redactor și director în presa locală, Ionuț Apostu a fost plantat în structurile guvernamentale, în 2012, ca consilier la Ministerul Mediului, unde a stat doar o lună. De acolo a fost plasat director executiv la Agenția pentru Protecția Mediului Buzău, o funcție de unde s-a menținut până în 2016, când a fost numit viceprimar al municipiului Buzău, poziție pe care o ocupă și astăzi.

Nu prin vreun proiect revoluționar, ci prin apartenență și fidelitate politică. Mai exact, prin devotament față de Constantin Toma, primarul care l-a transformat într-un pudel politic bine hrănit din banii buzoienilor.

Apostu, viceprimarul fără contribuție

De șapte ani, Apostu stă în biroul de viceprimar fără a fi asociat cu vreo realizare concretă. Rolul său pare să fie acela de mesager al primarului Toma, fără viziune proprie, fără proiecte asumate și fără vreo intervenție curajoasă în favoarea cetățenilor.

Cu toate acestea, nu duce lipsă de ambiții: se visează viitor primar al orașului, lăsând impresia că orașul ar fi moștenire de familie, nicidecum o responsabilitate publică.

Surse foto: Facebook

Soția – exemplul perfect al parazitismului bugetar

Dacă Ionuț Apostu este întreținut de sistem, soția sa, Doina Monica Apostu, îl eclipsează în materie de venituri bugetare. Potrivit declarației de avere, aceasta încasează bani din trei surse diferite, toate conectate la stat sau la companii politizate:

  • 50.773 RON de la Autoritatea Electorală Permanentă, unde este director. Acea autoritate a statului unde se muncește rar dar se primesc bani mulți lunar. Nu oricine ajunge aici;
  • 24.727 RON de la Direcția pentru Agricultură Județeană Buzău, ca consilier superior;
  • 7.398 RON de la Conversmin SA, ca administrator.

În total, peste 82.000 RON anual, obținuți din funcții de stat în care a fost cel mai probabil plasată cu sprijin politic. AEP, în special, este cunoscută drept o instituție în care se muncește rar, dar se încasează consistent.

Astfel, familia Apostu se bucură de o viață confortabilă pe spinarea contribuabilului, în timp ce tinerii pleacă din oraș, iar buzoienii se chinuie cu salarii mici, taxe mari și servicii publice de slabă calitate.

O administrație confiscată de cumetri și obedienți

Cazul lui Ionuț Apostu nu este doar o anomalie locală, ci un simptom grav al unei administrații sufocate de nepotism, servilism și impostură. În loc să avem lideri care luptă pentru dezvoltarea comunității, avem pudei de partid, crescuți în birouri calde, dar lipsiți de inițiativă și caracter.

Cât timp astfel de personaje vor domina scena locală, Buzăul nu va progresa, ci va continua să fie feuda unor grupuri restrânse, cu interese personale și conturi umflate din banii publici.


Transparența moare în tăcere: declarațiile de avere, ascunse de ochii publicului

Ironia amară este că astfel de informații – despre veniturile uriașe încasate de familia Apostu din funcții bugetare – nu vor mai fi accesibile publicului, după decizia controversată a Curții Constituționale a României care a anulat obligația ca declarațiile de avere să fie publice. Cu alte cuvinte, exact în momentul în care societatea are mai mare nevoie de transparență și control civic asupra banului public, se trage cortina peste jaful instituționalizat. Cine are de ascuns, tocmai a primit cel mai mare cadou din partea sistemului.

Etichetat:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *