Declarațiile fostului ministru al Economiei, Claudiu Năsui, care a acuzat institutele de cercetare că reprezintă „găuri în bugetul public”, unde nu se face cercetare reală, ci se oferă funcții și salarii privilegiate, au stârnit reacții puternice în rândul comunității științifice din România.
Una dintre replicile cele mai tranșante vine de la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare pentru Legumicultură Buzău (SCDL), unde cercetătorii au publicat un mesaj ferm pe rețelele sociale, evidențiind activitatea lor de peste șase decenii în domeniul legumiculturii:
„Știați că la SCDL Buzău se face cercetare din 1957? Nu pentru privilegii, ci pentru semințe. Da, acele lucruri mici care pot hrăni o țară întreagă.
De-a lungul vremii, Stațiunea a cunoscut momente de glorie — mai ales înainte de 1989, când cercetarea era chiar un subiect serios. Apoi a supraviețuit cu greu vremurilor, baronilor locali și altor specii interesante din ecosistemul postdecembrist.
Cum am rezistat? Cu un singur lucru: pasiunea pentru plante. Într-o țară în care ne-am obișnuit să importăm și aerul dacă se poate, cercetătorii de la Buzău au înțeles că viitorul începe cu o sămânță. Nu cu una importată. Cu una adaptată, crescută și iubită aici.”
Reprezentanții stațiunii au atras atenția și asupra realităților financiare cu care se confruntă personalul din cercetare. Salariile sunt modeste, adesea sub cele din retail, în ciuda responsabilităților și pregătirii academice.
„Din 2023, am reluat programul de ameliorare pentru tomate, cu un vis mare: obținerea de hibrizi românești, adaptabili și performanți.
În timp ce milioane de euro pleacă anual către companii din afară (în 2021, piața semințelor de legume din România a fost estimată la peste 100 milioane EUR), la SCDL Buzău totul a pornit de la o idee și câțiva cercetători… pasionați, dar prost plătiți.
Cât câștigă un asistent cercetare științifică? Mai puțin decât un muncitor la supermarket: sub 3000 lei net. Un cercetător științific gradul III, cu doctorat și 11 ani de studii postliceale? 3955 lei net.
Se pare că zicala „Învață, mamă, ca să câștigi bine” s-a transformat în „Învață, mamă, dar nu prea mult, că nu rentează.””
Cercetătorii atrag atenția că nu toate institutele trebuie judecate la grămadă și că, în ciuda subfinanțării, SCDL Buzău continuă să ofere rezultate concrete:
„Totuși, la SCDL Buzău avem o conducere tânără și o echipă în formare, care încă mai crede în ideea de patrimoniu legumicol național.
Da, suntem o stațiune mică, dar visăm ca într-o zi să fim din nou recunoscuți pentru ce contează: CERCETAREA ADEVĂRATĂ.
Dacă tot suntem întrebați: Ce cercetați de 35 de ani? — răspundem:
Viitorul, în ciuda trecutului și a prezentului.”
„Nu toate institutele sunt liane agățate de buget. Unele cresc încet, cu răbdare, ca tomatele românești — greu, dar cu gust și cu rost.”
Stațiunea de la Buzău rămâne un reper în cercetarea agricolă românească. Semințele, răsadurile și soiurile de legume obținute aici sunt cerute anual de fermieri din toate colțurile țării, fiind o dovadă vie că cercetarea românească poate performa, dacă este susținută și respectată.
